"Oamenii care nu au vazut niciodata lumina si culorile(nevazatorii din nastere, n.m.), dupa iesirea din moartea clinica, pot relata amanunte "vazute" in acel timp. Este de retinut ca ei nu au niciodata vise cu imagini, pe seama carora sa se poata pune, eventual, ceea ce relateaza. Este evident ca ei nu vad cu ochii anatomici, care n-au functionat din nastere, ci cu ochii mintii... Este si acesta un argument, dar nu singurul, ca nu creierul genereaza constiinta, ci constiinta are in primire un creier de care se foloseste de-a lungul unei vieti pentru a se informa, a experimenta si a evolua, dupa care se intoarce in lumina de dincolo, din care a venit. Este o cale a Universului de a-si imbogati el insusi experienta. Am putea spune ca dam inapoi Universului ceea ce am primit.
Putem conchide ca vederea de dincolo de corpul nostru fizic, doar prin intermediul constiintei, este inca o dovada a continuarii existentei dupa moarte. Putem spune, de asemenea, da moartea este o experienta a constiintei care, la incheierea unui ciclu de viata, transcende corpul fizic si isi continua evolutia in alta dimensiune de Univers,in acel ceva pe care il numim "dincolo".
Dumitru Constantin Dulcan - "Mintea de dincolo"
"Your time is limited, so don't waste it living someone else's life" - Steve Jobs (1955 - 2011). "Viata ta este scurta, asa ca nu o irosi traind viata altuia"... Ceea ce ne influenteaza viata ne priveste si ceea ce ne priveste ne influentaeaza viata, chiar daca nu intotdeauna acceptam aceasta. Aici se afla o farama din ceea ce ar trebui sa stim...
Totalul afișărilor de pagină
vineri, 30 octombrie 2015
Noi suntem alcatuiti din energie pura!
Doua adevaruri absolute: 1) Noi suntem alcatuiti din energie pura!
2) Ceea ce credem ca este adevarat este, de fapt, o iluzie!
Fizicieni castigatori ai
premiului Nobel au dovedit, fara nicio urma de indoiala, ca lumea fizica este
un ocean de energie si ca nimic nu este solid. Aceasta este lumea fizicii
cuantice. Ei au dovedit ca mintea si gandurile creeaza “obiectele” pe care noi le
vedem. Dar, de ce noi vedem o persoana sau un obiect, in loc de a observa un
“flash” intermitent de energie? Pai, ganditi-va, de exemplu, la un film. Acesta
reprezinta o colectie de aproximativ 24 de cadre (fotografii) pe secunda.
Fiecare cadru este separat printr-un decalaj; cu toate acestea, din cauza
vitezei cu care un cadru inlocuieste un alt cadru, ochii nostri sunt inselati,
gandindu-se ca observa o imagine continua, aflata in miscare. Ganditi-va la
televizor. Un tub TV reprezinta pur si simplu un tub cu electroni care lovesc
intr-un ecran, creand iluzia de forma si miscare.
Aveti 5 simturi fizice (vederea, auzul, atingerea, mirosul si
gustul). Fiecare dintre aceste simturi are un spectru specific (de exemplu, un
caine aude o gama diferita de sunete decat noi, oamenii, un sarpe vede un
spectru de lumina diferit fata de noi, si asa mai departe). Cu alte cuvinte,
simturile voastre percep energia dintr-un anumit punct de vedere limitat si
creeaza o “imagine” a ei. Dar, acesta nu este nici completa si nici corecta;
este doar o interpretare. Toate interpretarile noastre se bazeaza doar pe
“harta interna” a realitatii pe care o avem, si nu pe adevarul absolut. “Harta
noastra” este un rezultat al experientelor colective ale vietilor noastre
personale. Gandurile noastre sunt legate de aceasta energie invizibila si
determina ceea ce formeaza energia. Gandurile noastre schimba literalmente
universul, creandu-ne o “viata fizica personala”.
Uitati-va in
jurul vostru. Tot ceea ce vedeti in lumea noastra fizica a inceput ca o idee, o
idee care a crescut, a fost impartasita si exprimata; viata voastra a devinit
ceea ce v-ati imaginat si ati crezut cel mai mult. Lumea este pur si simplu
oglinda voastra, permitandu-va sa experimentati in planul fizic ceea ce este
adevarul vostru. Fizica cuantica ne arata ca lumea nu este un lucru greu si de
neschimbat, asa cum pare a fi; in schimb, ea este un loc foarte fluid,
construit din gandurile noastre individuale si colective. Ceea ce credem ca este adevarat
este de fapt o iluzie, asemenea unui truc magic.
Pai, haideti
sa descoperim din ce suntem creati noi. Corpul din ce este facut? Din sange,
muschi, oase, organe interne, tesuturi, limfa. Toate acestea din ce sunt
alcatuite? Din celule. Celule din ce sunt alcatuite? Din molecule? Dar
moleculele? Din atomi. Acestia din urma din ce sunt alcatuiti? Din particule
subatomice. Iar particulele subatomice sunt alcatuite din energie! Asadar, noi
toti suntem pur si simplu energie pura!
almeea.ro
joi, 22 octombrie 2015
Efectul zambetului asupra sanatatii tale
Foto: Fox News
Zambetul te poate ajuta sa ai o sanatate mai buna, spun specialistii. El are un efect benefic asupra corpului uman, ajutand inima si reducand stresul.
Un studiu recent arata ca efectul este unul pozitiv si atunci cand oamenii zambesc fara a o face intentionat. Conform Fox News, in trecut au mai existat cercetari care au aratat ca zambetul ii poate face mai fericiti pe oameni.
Totusi, se pare ca doar un zambet natural are un efect pozitiv asupra sanatatii noastre. Aceasta este concluzia unor studii, in timp ce altele indica faptul ca si un zambet politicos poate fi sanatos pentru corpul uman.
Pe de alta parte, atunci cand te incrunti, nu aduci niciun beneficiu corpului tau. "Iti poti influenta sanatatea mintala prin ceea ce faci fetei tale, fie ca zambesti mai mult sau te incrunti mai putin", spune Eric Finzi, unul dintre coautorii unui studiu in domeniu, specialist in chirurgie dermatologica.
Ajuta-ti corpul prin zambet
Un studiu aparut in revista "Psychological Science" in noiembrie 2012 arata ca oamenii care zambesc dupa ce sunt stresati aduc un beneficiu inimii fata de cei care au o expresie faciala neutra.
Studiul a implicat 170 de participanti, iar concluzia a fost ca oamenii isi revin mai bine dupa situatii stresante daca zambesc, afirma Sarah Pressman, unul dintre coautorii acestui studiu. Ea spune ca oamenii zambesc atunci cand nu se simt amenintati.
Muschii implicati intr-un zambet trimit un mesaj creierului, transmitand siguranta si traducandu-se intr-un ritm cardiac mai mic si un nivel scazut al stresului. Specialistii cerceteaza acum modul in care zambetul afecteaza hormoni de stres precum cortizolul, dar si hormonul increderii, oxitocina.
Un studiu recent arata ca efectul este unul pozitiv si atunci cand oamenii zambesc fara a o face intentionat. Conform Fox News, in trecut au mai existat cercetari care au aratat ca zambetul ii poate face mai fericiti pe oameni.
Totusi, se pare ca doar un zambet natural are un efect pozitiv asupra sanatatii noastre. Aceasta este concluzia unor studii, in timp ce altele indica faptul ca si un zambet politicos poate fi sanatos pentru corpul uman.
Pe de alta parte, atunci cand te incrunti, nu aduci niciun beneficiu corpului tau. "Iti poti influenta sanatatea mintala prin ceea ce faci fetei tale, fie ca zambesti mai mult sau te incrunti mai putin", spune Eric Finzi, unul dintre coautorii unui studiu in domeniu, specialist in chirurgie dermatologica.
Ajuta-ti corpul prin zambet
Un studiu aparut in revista "Psychological Science" in noiembrie 2012 arata ca oamenii care zambesc dupa ce sunt stresati aduc un beneficiu inimii fata de cei care au o expresie faciala neutra.
Studiul a implicat 170 de participanti, iar concluzia a fost ca oamenii isi revin mai bine dupa situatii stresante daca zambesc, afirma Sarah Pressman, unul dintre coautorii acestui studiu. Ea spune ca oamenii zambesc atunci cand nu se simt amenintati.
Muschii implicati intr-un zambet trimit un mesaj creierului, transmitand siguranta si traducandu-se intr-un ritm cardiac mai mic si un nivel scazut al stresului. Specialistii cerceteaza acum modul in care zambetul afecteaza hormoni de stres precum cortizolul, dar si hormonul increderii, oxitocina.
Fizicienii cuantici au demonstrat Trinitatea crestina
Desi nu au avut aceasta intentie, fizicienii cuantici au demonstrat Trinitatea crestina, existenta in simultaneitate a lui Dumnezeu ca Intreita Fiinta: Tatal, Fiul si Duhul Sfant
Fizicienii sustin ca in
esenta totul e lumina, dar mai mult sau mai putin incatusata de energie
gravitationala, si incetinita astfel pana la frecvente foarte mici – de la
lumina pura, pana la materie densa, la roci palpabile fizic. Misticii sustin ca
totul este doar Lumina Dumnezeiasca, dar mai mult sau mai putin acoperita,
incatusata de materie. Fizicienii demonstreaza ca exista posibilitatea
calatoriei in timp, a unificarii trecutului-prezentului-viitorului, misticii
traiesc profund aceasta realitate.
Misticii descriu alte lumi,
ingeresti sau astrale, unde si gandul se misca prea incet. Fizicienii explica
posibilitatea existentei in simultaneitate a mai multor planuri de existenta,
in acelasi spatiu, dar cu frecvente diferite. Credem ca identitatea dintre lumea
descrisa de savanti si cea a misticilor incepe sa se faca simtita. Iar dincolo
de multimea teoriilor si de inefabilitatea experientelor, Universul este
simplu, atat pentru fizicieni cat si pentru mistici. Ca principiu fundamental
al Universului, constiinta respecta in totalitate legile lui:
multidimensionalitatea Universului inseamna multidimensionalitatea constiintei.
Constiinta este una singura, dar o regasim in oameni atat sub forma de
constiinta de sine, cu licariri de luciditate din prezent, cat si in forma
Constiintei Cosmice, cu acces permanent la trecut-prezent si la un viitor mai
mult sau mai putin apropiat. Privind dintr-o perspectiva integrala, lumea
misticilor si lumea savantilor cuantici este aceeasi, unica si totusi dinamica.
Desi nu au avut aceasta intentie, fizicienii cuantici au demonstrat Trinitatea
crestina, existenta in simultaneitate a lui Dumnezeu ca Intreita Fiinta: Tatal,
Fiul si Duhul Sfant. Dar au demonstrat si explicat stiintific de asemenea si
experientele calugarilor tibetani sau ale yoghinilor, care sustin de atatea
zeci de veacuri ca universul este constiinta si energie, Constiinta Cosmica si
Lumina, yin si yang.
Un exemplu graitor al
paralelismelor dintre teoriile noii fizici si cele alte traditiilor spirituale
ne este oferit de catre Fritjof Capra in lucrarea “Taofizica” (prima
editie aparuta in 1975). In opinia savantului, paralelismul dintre experimentul
stiintific si experienta mistica ar putea sa para surprinzatoare din
perspectiva naturii diferite a acestor doua acte de observatie. Fizicienii isi
realizeaza experimentele in echipa, in timp ce misticii realizeaza actul de
cunoastere numai prin introspectie, fara ajutorul vreunui aparat si in totala
singuratate. Oricine ar dori sa repete experimentele stiintifice din fizica
cuantica, efectuate initial de oameni de stiinta ar avea nevoie de ani de
studiu. Numai dupa aceea persoana in cauza va fi capabila sa puna Naturii
intrebari despre un anumit fenomen si sa inteleaga raspunsul pe care il va
primi. In mod similar, experienta mistica necesita multi ani de practica sub indrumarea
unui maestru, iar daca discipolul reuseste sa parcurga toate etapele, el va fi
capabil sa retraiasca experienta mistica. Multitudinea paralelismelor intre
teoriile fizicii cuantice si filosofiile orientale l-au condus pe Fritjof Capra
la concluzia ca principalele modele si teorii ale fizicii moderne contureaza o
conceptie despre lume aflata in perfect acord cu viziunea mistica orientala.
Mai mult, in 1983, la 7 ani
dupa aparitia primei editii a lucrarii, analizand evolutiile din fizica
cuantica, Capra va remarca: “noile rezultate nu infirma existenta
asemanarilor dintre fizica si filosofiile orientale, ci, dimpotriva, le pun si
mai bine in evidenta”. Recomandam cu caldura tuturor acelora pasionati de
noua fizica sa consulte aceasta lucrare extraordinara a lui Fritjof Capra,
putand sa gaseasca in paginile ei nu numai descrieri detaliate ale teoriilor
din fizica cuantica si ale filosofiilor din Orient, dar si modele de gandire
constructive, libere de orice limitari.
Ca psihologi, ne dorim sa
traim momentul in care religia isi va da mana cu stiinta si fiecare sa renunte
la unele dogme in favoarea Realitatii, a Simplitatii. Fara a fi idealisti
consideram ca va veni clipa in care explicatiile stiintifice si misterele
Universului vor fi accesibile tuturor oamenilor, iar mistica va deveni o
stiinta a re-intalnirii fiintei umane cu Armonia universala. Pasul esential in
dezvoltarea omenirii nu va fi extinderea vietii pe alte planete, ci intelegerea
deplina a celei de pe Pamant, va fi pasul de la alienare la unificare, la
reintregire, de la legea karmei (care sintetic poate fi redata ca “dupa fapta
si rasplata”) la legea iubirii (“daca cineva te-a lovit pe un obraz, intoarce-i
si celalalt obraz”), atat de bine explicata de Iisus Christos.
Din fericire nu ne lipsesc
vizionarii, atat in stiinta cat si in diferitele religii, iar drumul de urmat
ne este aratat in permanenta. Incepand cu secolul XXI, credem ca totul este o
chestiune de timp.
miercuri, 21 octombrie 2015
Religie, spiritualitate si principiile fizicii cuantice
"Este ca si cum ar exista un “intreg” care coordoneaza prin metode necunoscute fiecare particica din Univers..."
Notiunea de cuantica a fost
impusa de catre savantul Herbert Planck (Premiul Nobel in 1918). Dezvoltarea
bazelor fizicii cuantice a fost realizata de Albert Einstein, incepand cu
teoriile privind relativitatea speciala si cea generala (premiul Nobel in 1921,
dar nu pentru aceasta teorie, ci pentru lucrarile privind efectul fotovoltaic).
Punctul culminant al fizicii cuantice moderne a fost structurarea celor doua
electrodinamici: “electrodinamica cuantica” – pentru care Julian Schwinger,
Shinichiro Tomonaga si Richard Feynman au luat premiul Nobel in 1965 si “cromodinamica
cuantica” – noua teorie a interactiunilor tari.
Cele doua teorii au condus la
cea mai impresionanta constructie a fizicii din toate timpurile – modelul
standard, al carui subiect “fierbinte” l-a constituit unificarea fortelor
fundamentale din natura. Concluzia cercetarilor a fost foarte clara: toate cele
patru forte sunt de fapt “fatete”, forme ale unei singure forte! Iar de aici
pana la relationarea fizicii cuantice cu experientele misticilor orientali si
occidentali nu a mai fost decat un pas.
Teoria cuantica porneste de
la cateva idei esentiale, pe care le vom prezenta pe scurt:
1. In primul rand, fizica
cuantica considera ca toate sistemele materiale poseda o caracteristica
principala: dualitatea unda-particula. Astfel, electronii – care in fizica
clasica, newtoniana actionau ca particule, pot in conditii speciale sa se
comporte ca unde, respectand legile electromagneticii si nu cele ale mecanicii.
2. Toate actiunile care au
loc in fizica pot fi masurate, iar cele mai mici unitati energetice, care nu
mai pot fi subdivizate sunt “cuantele” (de aici si denumirea de fizica
cuantica). De exemplu, un atom poate face un salt de la o stare la alta, fara a
trece prin stadiile intermediare, cu emisia unei cantitati cuantice de energie
luminoasa. Cand particulele interactioneaza, este ca si cum ele ar fi conectate
prin legaturi invizibile la un intreg. Pe scara larga, aceste conexiuni
invizibile sunt atat de multe incat analiza lor devine probabilista.
3. In al treilea rand, exista
o proprietate stranie de “ne-localizare” cuantica. Aceasta inseamna ca
particule aflate la distante microscopice unele de altele (de ex. mii de
kilometri) pot sa interactioneze unele cu altele intr-un mod ciudat, ca si cum
ar fi inter-conectate, insa legatura dintre ele este necunoscuta. Este ca si
cum ar exista un “intreg” care coordoneaza prin metode necunoscute fiecare
particica din Univers. Bohr si Heisenberg au dezvoltat aceasta idee,
demonstrand ca nu se pot face observatii obiective, intrucat observatorul, prin
actiunea sa de observare, modifica starea cuantica a sistemului observat.
Aplicata la un caz concret, inseamna ca simpla indreptare a atentiei catre o
floare modifica la nivel cuantic starea acelei flori!
In fizica cuantica, nu
intensitatea unui camp energetic cuantic conteaza, ci forma, structura sa.
Astfel, chiar si cel mai infinitezimal camp cuantic
poate afecta o particula, modificandu-i starea. Nu intensitatea conteaza in
noua fizica, ci existenta sau inexistenta acelui camp cuantic .
O forta nu trebuie neaparat sa fie activa, ea poate exista si ca potential,
acest potential fiind esential pentru fizica cuantica.
O alta descoperire
importanta, apartinand lui Einstein este de-acum cunoscuta lege E=mc²; aceasta
lege arata ca masa nu este decat energie aflata in repaus. Teoria relativitatii
demonstreaza ca masa unei particule, a unui obiect sau fiinte nu are nimic de a
face cu substanta (precum era in fizica clasica), masa nefiind altceva decat o
forma de energie. Si cum energia este o marime dinamica asociata activitatii si
proceselor de transformare, aceasta dovedeste ca particula nu poate fi gandita
ca un obiect static, ci ca o entitate dinamica, deci ca un proces care implica
energie.
Crearea particulelor din
energie pura reprezinta fara indoiala un rezultat spectaculos al fizicii
relativiste. Ulterior, teoria cuantica a demolat conceptele clasice de corp
solid si lege strict determinista, la nivel subatomic corpurile materiale
solide ale fizicii clasice newtoniene prezentandu-se ca unde de probabilitate,
iar acestea se refera la probabilitatea interactiunilor.
In urma dialogurilor cu
maestrul spiritual Jiddu Krishnamurti, David Bohm si-a indreptat atentia spre
realizarea unei intalniri intre spiritualitate si fizica. Astfel a luat nastere
notiunea de “ordine implicita” (in engl. implicate order), care sta la
baza teoriei cuantice a lui Bohm. Trasatura esentiala a acestei idei este ca
intreg Universul este intr-un anume fel “invelit”, continut in fiecare particica
a sa si ca fiecare parte este de fapt o condensare a intregului Univers.
Ordinea universala se
dezvaluie, devine “explicita”, insa pana acum cercetatorii nu au reusit sa
descopere decat o mica parte din legile acestei ordini implicite a Universului.
Bohm este unul dintre primii
fizicieni cuantici care au sugerat si ulterior demonstrat existenta unor
dimensiuni multiple, dincolo de planul fizic sau energetic. El clasifica aceste
planuri/dimensiuni ale universului in functie de “subtilitatea” lor: planul
fizic este un plan mai grosier, mai “dens”, pe cand planul mintii este mult mai
subtil; dincolo de minte, planul constiintei are caracteristici care abia acum
se dezvaluie: “chiar si planul mental devine un plan fizic daca ne
indreptam spre o directie mai subtila”
Realitatea multidimensionala
este descrisa de Bohm prin analogia cu fotografia holografica: universul
holografic este compus dintr-o infinitate de dimensiuni, care exista simultan;
aceste dimensiuni sunt structuri similare cu intregul, cu Universul. Daca am
putea privi separat o dimensiune, ea ar arata exact ca intregul: este ca si cum
am rupe o bucata dintr-o holograma: ea ar contine toata imaginea continuta de
holograma initiala. La fel este si universul holografic: orice dimensiune a sa
are aceleasi caracteristici ca intregul, ca universul.
almeea.ro
Modelul “real” al realitatii: materia nu exista fara constiinta
Materia care ne inconjoara nu
este ceea ce pare. Poate sa para solida, dar „caramizile” sale de baza sunt
unde tulburi de probabilitate. Dumneavoastra cititi aceste cuvinte pe acest
site, intr-un monitor. Monitorul dvs. contine milioane de pixeli, care, la
randul lor, isi datoreaza soliditatea milioanelor de milioane de molecule atat
de strans lipite una de alta incat constituie o masa rigida. Aceste molecule
sunt, ele insele, compuse din atomi – „gramajoare” mici, indivizibile de
materie. Nu numai ca acestia constau in cea mai mare parte din spatiu gol, dar
particulele care compun acea mica portiune „solida” sunt doar „unde de
probabilitate”, cum le numesc fizicienii.
Mai mult, aceste unde au
nevoie de un „observator” pentru a intra in „colaps” si a deveni farame solide
de materie. In absenta unui observator ele nu pot deveni reale. Asadar, un
univers fara un observator este o imposibilitate, pentru ca, daca nu exista
observatori care sa transforme undele de probabilitate in materie, aceasta nu
are cum sa ia fiinta!
Acest model al realitatii functioneaza, oricat ar parea el de ilogic. Cei care pur si simplu nu-l pot accepta consecintele au incercat iar si iar sa-i demonstreze invaliditatea si au esuat. Aceasta teorie, numita interpretarea Copenhaga sau interpetarea statistica a fizicii cuantice, a facut posibila, printre altele, aparitia bombei atomice si a calculatoarelor de buzunar. Este de peste 70 de ani modelul larg acceptat al realitatii si pare inexpugnabil.
Acest model al realitatii functioneaza, oricat ar parea el de ilogic. Cei care pur si simplu nu-l pot accepta consecintele au incercat iar si iar sa-i demonstreze invaliditatea si au esuat. Aceasta teorie, numita interpretarea Copenhaga sau interpetarea statistica a fizicii cuantice, a facut posibila, printre altele, aparitia bombei atomice si a calculatoarelor de buzunar. Este de peste 70 de ani modelul larg acceptat al realitatii si pare inexpugnabil.
Implicatiile interpretarii Copenhaga ne spun multe
despre conditia umana.
Noi suntem observatorii constienti care transforma
materia in realitate – fara constiinta, nu exista materie.
luni, 21 septembrie 2015
De ce-as fi trist?
De ce-aş fi trist, că toamna tîrzie mi-e frumoasă ?
Pridvoarele-mi sînt coşuri cu flori, ca de mireasă.
Fereastra mi-este plină
De iederi împletite cu vine de glicină.
Beteala şi-o desface la mine si mi-o lasă,
Cînd soarele rămîne să-l gazduiesc în casă.
O prospeţime nouă surîde şi învie
Ca de botez, de nuntă şi ca de feciorie.
De ce-aş fi trist ? Că pacea duioasă si blajină
Mă duce ca o luntre prin linişti de lumină ?
E un surîs şi-n vraful de carţi, să mă alinte.
Vieţi noi tresar vioaie din foste oseminte.
Văd frunza că scoboară din ramuri cîte una.
Le ruginise bruma, le argintase luna.
Aud şi grînguritul de dragoste cu jele,
Oprit cu porumbeii pe coama casei mele.
Luceferii de noapte, scăpărători, i-adun
Din cerul ca o coadă deschisă de păun.
Singurătatea-mi doarme, culcată-n somn alături,
De-a lungul, între pături.
Mă-ntreabă cîteodată, trezită dintr-un vis :
-,,Eşti tot aici cu mine si tot cu mine-nchis?,,
Nu mă sfiesc de dînsa, nici ei nu-i e ruşine
Că fuge să se-ascundă de lume lînga mine.
De ce-aş fi trist ? Că nu ştiu mai bine să frămînt
Cu sunet de vioară urciorul de pămînt ?
Nu mi-e clădită casa de şiţa peste Trotuş,
În pajiştea cu crînguri ? De ce-aş fi trist ? Şi totuş…
Tudor Arghezi
Pridvoarele-mi sînt coşuri cu flori, ca de mireasă.
Fereastra mi-este plină
De iederi împletite cu vine de glicină.
Beteala şi-o desface la mine si mi-o lasă,
Cînd soarele rămîne să-l gazduiesc în casă.
O prospeţime nouă surîde şi învie
Ca de botez, de nuntă şi ca de feciorie.
De ce-aş fi trist ? Că pacea duioasă si blajină
Mă duce ca o luntre prin linişti de lumină ?
E un surîs şi-n vraful de carţi, să mă alinte.
Vieţi noi tresar vioaie din foste oseminte.
Văd frunza că scoboară din ramuri cîte una.
Le ruginise bruma, le argintase luna.
Aud şi grînguritul de dragoste cu jele,
Oprit cu porumbeii pe coama casei mele.
Luceferii de noapte, scăpărători, i-adun
Din cerul ca o coadă deschisă de păun.
Singurătatea-mi doarme, culcată-n somn alături,
De-a lungul, între pături.
Mă-ntreabă cîteodată, trezită dintr-un vis :
-,,Eşti tot aici cu mine si tot cu mine-nchis?,,
Nu mă sfiesc de dînsa, nici ei nu-i e ruşine
Că fuge să se-ascundă de lume lînga mine.
De ce-aş fi trist ? Că nu ştiu mai bine să frămînt
Cu sunet de vioară urciorul de pămînt ?
Nu mi-e clădită casa de şiţa peste Trotuş,
În pajiştea cu crînguri ? De ce-aş fi trist ? Şi totuş…
Tudor Arghezi
Abonați-vă la:
Postări (Atom)