Muzicoterapie; ANTONIO VIVALDI - Toamna - "Anotimpurile"

 „Pe muzică barocă, neuronii capătă un ritm specific geniilor“

Prof. dr. Ioan Bradu Iamandescu - din interviu ADEVARUL - 10 septembrie 2011






"Muzica joacă un rol mult mai important decât am putea crede. În Antichitate se mergea chiar până la folosirea flautului în dreptul zonei afectate de lumbago. Dincolo de asta, muzica şi-a dovedit posibilităţi terapeutice în plan psihologic şi somatic. De exemplu, efectul antalgic, de combatere a durerii, a fost evidenţiat într-un mod spectaculos la femeile care făceau chiuretaj uterin. Cele care au ascultat numai muzică au simţit mai puţin durerea decât cele care au luat calmante. Muzica se utilizează foarte mult în ginecologie, acum şi în chirurgie.
Orice muzică este eficientă, în mod sigur, dar s-a dovedit că piesele din repertoriul clasic şi romantic activează cel mai mult creierul. Chiar dacă există aşa-numita muzică preferată (unul vrea romanţe, unul vrea rock), există tomografia cu emisie de pozitroni care arată cum muzica lui Mozart activează 99%-100% din scoarţa cerebrală. Şi, în general, muzica simfonică şi de cameră activează creierul în proporţie de 90%, spre deosebire de muzica uşoară sau tangoul, de exemplu, care activează creierul în proporţie de 50%.
Mai mult, nicio muzică nu poate depăşi pragul pe care îl atinge muzica barocă, de exemplu, ale cărei unde sonore au frecvenţe care se înscriu în zona de activare optimă a activităţii cerebrale. Dacă ascultăm muzică barocă, neuronii capătă un ritm de activitate ciclică între 8 şi 12 cicli pe secundă, ceea ce se întâmplă numai în cazul geniilor! Numai că geniile îl au permanent, în vreme ce omul care ascultă muzică îl are doar cât ascultă muzica, dar este suficient, pentru că îmbunătăţeşte memoria.
Eu vă pot spune că am avut Zona Zoster, cu dureri mari localizate la ureche, am crezut că am otită. Am ascultat la căşti „Amurgul zeilor" de Wagner - şase ore, de la ora două la opt dimineaţa. Mă mai durea foarte puţin când am ajuns la medicul ORL-ist.

În altă ordine de idei, o cercetare recentă a colectivului nostru a demonstrat o scădere considerabilă a glicemiei pe fondul audiţiei muzicii clasice. Toate aceste cercetări nu au alt rol decât să convingă marele public, dar şi lumea medicală, de valoarea muzicoterapiei şi să pregătească atmosfera în ţara noastră pentru introducerea muzicoterapiei ca specialitate complexă, pe care trebuie să o practice fie un muzicolog cu pregătire de psihologie, fie un psiholog cu educaţie medicală, fie un medic care să aibă o cultură muzicală deosebită şi noţiuni de psihologie.
 Nu există obstacol pentru a beneficia de efectele muzicii aşa-zise grele. Nu este valabilă ideea că-ţi trebuie neapărat o educaţie muzicală. O educaţie muzicală favorizează un contact mai uşor cu această muzică, dar oamenii care sunt foarte inteligenţi apreciază un astfel de gen indiferent de cultura lor muzicală. Dovadă stau notele pe care ei le dau pieselor din repertoriul simfonic şi de cameră. Cele mai noi cercetări pe care le-am făcut pe plan internaţional sunt în domeniul muzicodiagnosticului, este un concept prin care reuşesc să îmbogăţesc examenul psihologic prin felul în care bolnavul descrie, pe baza impresiilor personale, ce îi sugerează muzica pe care o ascultă, fără să ştie cine este compozitorul sau cum se numeşte piesa."